Haiducul Hi-Tech si persuasiunea

A fost odata, si mai este si acum un haiduc, un fel de Robin Hood. Nu mai avea tolba, arc si sageti ci laptop, smartphone si camera digitala. In loc de pergament avea blog. Ma rog, ati prins ideea. Altfel insa tot haiduc, lua de la bogati, cu permisiunea lor, bineinteles si dadea la cei mai putin bogati si fericiti. Ca orice haiduc.

Problema haiducului era faptul ca nu reusea sa ia prea mult de la bogati. Nu ca bogatii ar fi fost rai, erau si ei oameni ca toti oamenii si dadeau o mana de ajutor cand era nevoie. Nici seriful din Nottingham nu era problema. Seriful dadea chiar si facilitati fiscale pentru unii bogati. Nici macar criza ce se abatuse aspra Codrului Sherwood nu era atat de aspra, oamenii tot isi mai deschideau pungile, chiar daca cu sfiala.

Problema, spune povestitorul, era chiar haiducul. Vechii haduci aveau focuri de tabara, domnite balaie la ananghie, serifi uraciosi, nevoiasi in nevoie, ba la nevoie si cate un balaur agresiv.

Haiducul nostru insa gandea sistemic, gandea in numere, judeca statistic. Nevoiasii se numeau beneficiari iar copiii sau bunicii lor, apartinatori. Codrul devenise biotop, veverita se transformase in Sciurus vulgaris, iar fieraria din sat devenise intreprindere sociala. Ajutorarea nevoiasilor devenise “participare la luarea deciziilor de politica sociala”.

Pe scurt limba haiducului devenise lemnoasa si aspra, ca triunchiul stejarilor din codru. Haiducul uitase povestile, tocmai povestile care ii dadusera nastere. Oamenii, in special cei mai bogati, se uitau cam chioras la haiduc.

Daca padurea nu ar fi fost plina de stejari am fi putut spune ca haiducul era in plop!

Intr-o zi pe cand haiducul se plimba prin padure in cautarea unui spot wireless ca sa-si updateze blogul, se impiedica de o aratare mica si negricioasa: un gnom, troll, pitic, spiridus, cum vreti voi sa-i spuneti. Slut la chip, dar dulce la vorba: piticul era un mester povestitor, ca nu mai spunem ca avea si un doctorat in economie comportamentala si psihologia persuasiunii.  Il lua pe haiduc de mana si il duse in adancul codrului unde nici GSM nu mai era, de 3G nici vorba si il aseza pe un trunchi.

Micul om al padurii, sa ii spunem Little John, il intreba pe haiduc: “Cum ii vezi tu pe donatori, cu ce animal i-ai asemana?”

Cred ca cel mai mult seamana cu un elefant, raspunse haiducul. Sunt puternici si blanzi, dar emotionali si imprevizibili, e greu sa stii ce vor si incotro se vor indrepta.

Interesant, spuse Little John. Discutam zilele trecute cu un coleg, pitic din India si imi povestea despre condusul elefantilor. Spunea ca exista trei principii importante: Primul, sa dai o directie clara conducatorului, dar foarte clara! Oamenii sunt mai degraba confuzi si nu opusi indemnului tau. Al doilea principiu este sa motivezi elefantul. Apeleaza tocmai la emotiile lui. E mai usor asa, un morcov mic nu va motiva un elefant mare, dar emotiile mari urnesc orice elefant. Al treilea principiu ne indeamna sa batatorim calea elefantului. Incearca sa faci poteca cat mai clara si usoara pentru elefant si iti va urni cele mai grele poveri.

Haiducul isi lua laptopul si spre usoara iritare a piticului porni Powerpointul si facu repede un slide:

1. Raspunde concret la intrebarea: Ce vreau sa faca oamenii bogati?

2. Identifica barierele potentiale

3. Elimina acele bariere, nu prin eliminarea optiunilor ci prin crearea oportunitatilor ca oamenii sa faca ce vrei tu

4. Micile detalii pot face viata mai usoara (sau mai grea, daca le neglijezi)

Piticul se linisti cand vazu ca haiducul nu o luase pe aratura. “Bine haiducule, daca asa inveti tu…” ofta Little John. Hai sa te intreb altceva: “Ce studii despre haiducie iti amintesti sa fi citit recent?”

Pai, sunt cateva, raspunse haiducul ezitant. Unul despre dinamica filantropilor din codru… nu mai stiu titlul, altul parca despre utilizarea noi tehnologii haducesti…

Alta intrebare, spuse Little John. Despre ce povesti din copilarie iti amintesti?

Aaaa, sari haiducul, Punguta cu doi Bani, Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Fat Frumos din Lacrima, cei Sapte purcelusi...

Hooo! zise piticul, e clar. Iti amintesti de povesti de acum zeci de ani, dar nu mai stii ce ai citit acum cateva saptamani, de ce oare?

Habar nu am, recunoscu haiducul.

Alti pitici ca mine din toata lumea au facut o tona de studii. Oamenii tin minte povestile altor oameni si nu statistici. Pentru ce ti-au dat oamenii cei mai multi bani in trecut?

Pentru operatia fetei lui Vasile, sacagiul din sat, spuse haiducul. I-au ramas bani si de zestre, las ca-i prind bine! Cand am cerut bani pentru vaccinarea tuturor copiilor din sat abia daca a pasat cuiva.  Si stii ce am vazut, continua haiducul, oamenii erau mai generosi cand le spuneam ca toti vecinii lor au dat si ei! Si sa vezi alta faza: la inceput am fost chiar invidios: cat sunt eu de haiduc, dar sa stii ca popa si Nea Ion, lautarul iubit de tot satul au strans chiar mai multi bani ca mine.

OK, zise Little John, si cam ce concluzii tragi? Numai ca hadicul era din nou cu capul in laptop. Reveni de acolo dupa cateva minute cu un nou ecran de invataminte:

1. Mic, nu mare

2. Speranta, nu iluzii sau deznadejde

3. Presiunea vecinatatii ajuta

4. Un pic de autoritate nu strica

Haiducule, vad ca incepi sa prinzi ideea! rase incantat piticul.

Agitat haiducul isi stranse laptopul, mobilul si camera digitala si o lua din loc in viteza. Piticul, siderat, porni in fuga dupa el. Alo, incotro?! striga acesta.

Spre un loc cu WiFi! Iti dai seama ce pot face cu instrumentele astea trei? Pot ajunge simultan la toti satenii din toate satele din jurul Codrului Sherwood! Ba nu, pot ajunge intr-o clipa la satele din jurului tutror codrilor! Toti oamenii bogati pot afla acum cum pot ajuta pe altii!

Little John se opri dezamagit: Haiducule, ma disperi! Bai fiu’ renegat a lu’ Verde Imparat, tu de crezi ca toata omenirea isi aduce aminte de Fat Frumos si dragostea lui pentru Ileana? Crezi ca ala ii scria SMS-uri si ii cerea mana de la ta’su prin email? De ce o tinem minte pe Scufita Rosie si dragostea ei pentru bunica-sa? Pentru ca Scufita dadea “like” pe profilul de Facebook al bunicii?! Haiducul se opri dezorientat.

Continua sa vorbesti cu oamenii fata in fata cat de mult poti, continua piticul. Imprieteneste-te cu ei, ascultati impreuna ciripitul pasarelelor dimineata, beti-va cafeaua impreuna, dati mana. Abia dupa aceea aminteste-ti de gadgeturile din ranita. Nu uita, TU si eroii din povestile tale ii vor convinge pe oameni sa fie generosi, nu telefonul,  calculatorul sau blogul tau.

Si Little John, piticul psiholog disparu intr-un nor de fum…

Haiducul se trezi cu o durere de cap. Dormea sub soarele arzator intr-o poiana pe Valea Ariesului. Isi aminti brusc ca trebuie sa uploadeze spotul cu Rosia Montana facut pe baza trailerului de la Avatar. Laptopul, uitat deschis langa el ramasese fara baterie. Telefonul, mort si el fara semnal. Asta e, ofta. Tot raul spre bine. O sa ma duc sa vorbesc cu Nea Ion sa adune oamenii si o sa le spun povestea cu piticul!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa…

Sigur ca puteti numai sa cititi aceasta poveste sau sa o descarcati de pe situl nostru. Dar  noi credem ca ne-ar ajuta mai mult sa stam de vorba la atelierul de “povesti si mesaje” din cadrul Conferintei de Atragere de Fonduri care anul acesta se tine la marginea padurii Feleacului. Sau, daca nu poti ajunge la Conferinta te astept la vara, in alta padure la atelierul despre cum sa spui povesti pentru oameni generosi si cu ajutorul imaginilor. Povesti adevarate cu care tu si oamenii generosi sa schimbati Romania.