Parteneriate cu si fara profit

Pe de-o parte: O companie multinationala activa intr-o tara din regiune sustine persoane cu experienta in sectorul de afaceri sa lucreze pentru un an intr-o organizatie neguvernamentala. Nu doar proprii angajati, oricine este interesat sa isi foloseasca abilitatile pentru o cauza si o institutie nonprofit. Tot aceasta companie are un program de sustinere a tinerilor in situatii de risc care canalizeaza o mare parte a resurselor companiei, avand o buna acoperire geografica a tarii. O alta companie sustine de peste cinci ani un program social in aceeasi comunitate – comunicarea programului conteaza, dar asta inseamna pentru companie ca partenerul nonprofit investeste in comunicare si in construirea unui brand si nu ca firma iese in fata.

Pe de alta parte: O alta companie (tot multinationala) investeste intr-un eveniment de lansare a unui program de mediu o suma similara cu costul de pornire a programului intr-un nou oras. Mai multe companii in tara noastra monitorizeaza punctele de audienta pe care vizibilitatea programelor sociale sustinute de companie le marcheaza. Masurarea in sine nu e o problema, dar in momentul in care aceste puncte sunt indicatorul cel mai important pentru sustinerea unui proiect, atunci relatia se transforma intr-una comerciala.

Compania: Relatia este foarta importanta. Daca vorbim de eficienta, atunci aceasta necesita o simbioza sau sinergie.

Majoritatea companiilor asteapta de la organizatii sa fie parteneri profesionisti – sa aiba expertiza in domeniul lor de activitate si in comunicare – publica sau cel putin in relatie cu compania. Unele astepta ca organizatiile sa activeze ca agentii de relatii publice, altele astepta ca ele sa actioneze bine in propriul domeniu si angajeaza agentii de relatii publice pentru comunicarea programului.

Pentru unii reprezentanti ai companiilor nonprofit inseamna voluntariat. Pentru altii expertiza in domeniul social. Pentru altii partea sociala e mai putin importanta atata vreme cat organizatia poate da in schimbul contributiei companiei suficienta vizibilitate, activand intr-un fel ca o agentie de comunicare.

Din exemplele de mai sus vedem ca o organizatie nonprofit care intentioneaza sa intre in parteneriat cu o companie va intalni o varietate de asteptari, motivatii de implicare si niveluri de experienta in parteneriatul profit-nonprofit. Companii care au lucrat deja cu alte organizatii si au asteptari clare atat legate de performanta programelor cat si de comunicare, care au experienta sustinerii unor programe cu impact pe termen lung. Cat si companii care au asteptari exclusiv legate de comunicare sau nu au asteptari clare, dar si le vor forma in cursul experientei. Vor intalni de partea cealalta profesionisti cu care se poate dezvolta o relatie sau un personal de comunicare care are putina putere de decizie si motivatie de a promova intern in companie proiectele.

Compania: Exista multa presiune pentru vizibilitate, Proiectul risca sa devina doar un instrument de comunicare si nimic altceva. Acest lucru este contraproductiv, ne poate afecta negativ reputatia.

Exista deja in multe tari din regiune experiente pozitive ale parteneriatelor intre companii si organizatii nonprofit. Dar exista si experiente esuate, unde in ciuda sustinerii unor proiecte relatia nu a evoluat. Evident depinde de motivatia de implicare a companiei, dar depinde si de capacitatea organizatiei de a-si clarifica si promova propriile asteptari in relatia de parteneriat. De a clarifica ‘granitele’ organizatiei – pana unde atragerea de resurse este esentiala pentru misiune si de unde devine distructiva, de a monitoriza modul in care isi investesc resursele proprii intr-o relatie de parteneriat, de a spune ‘nu’ acolo unde este cazul.

Depinde de organizatii sa monitorizeze si sa promoveze valoarea sociala pe care o aduc si nu exclusiv valoarea masurabila a comunicarii. Depinde de ele sa clarifice la ce asteptari pot raspunde si la ce asteptari nu pot raspunde. Depinde de ele sa comunice public nu doar atunci cand compania are asteptari, ci in mod constant pentru a-si face cunoascuta misiunea si abordarea organizatiei. De a ilustra cu exemple si cu cifre unde e cazul impactul pe care il au si valoarea pe care o produc. Si poate astfel se va ajunge la situatii care inca par a fi o poveste in care organizatia isi selecteaza donatorii pentru ca asocierea cu brandul organizatiei are o valoare.

Organizatia: Unele ONG sunt foarte flexibile in a oferi companiei ceea ce cere. Nu-si pot permite sa refuze sustinerea financiara. Atunci apare riscul ca organizatia sa devina doar un instrument de marketing pentru donator.

Dincolo de transferul de resurse, atat companiile cat si organizatiile au de castigat dintr-o astfel de relatie atunci cand ea este echilibrata si constructiva. Iar echilibrul nu este intotdeauna usor de pastrat – pe de-o parte organizatiile pot fi atrase complet intr-o sfera si o gandire ‘pentru profit’ in care relatia se transforma intr-o tranzactie comerciala in care companiile ‘cumpara’ servicii de comunicare. Pe de alta parte, organizatiile pot spera la o relatie de ‘donatie’ in care resursele sunt transferate cu titlul gratuit pentru sustinerea unei cauze. O relatie echilibrata ea in calcul asteptarile si motivatiile ambilor parteneri, identificandu-se (atunci cand exista) sfera in care ele sunt compatibile. Acesta este mai degraba un rezultat al construirii unei relatii si a intelegerii reciproce mai degraba decat o pozitie implicita la inceputul acesteia.

Relatiile echilibrate intre companii si organizatii nonprofit sporesc sansele unei implicari strategice in comunitate a companiei, bazate pe abordarea pe termen lung a unor probleme sociale, intelegerea mai in profunzime a unui domeniu si implicare din perspectiva impactului social. Prin astfel de relatii, prin implicarea strategica a companiei, resursele investite nu se consuma intr-un ciclu al unei relatii de parteneriat ci se innoiesc si multiplica, creand valoare pentru viitor. Investitia in comunitate e mai mult decat cumpararea unui serviciu, e o investitie ce pune in actiune un mecanism de dezvoltare.

Atunci nu vorbim doar de bani, ci de bani inteligenti. Nu de profit, ci de valoare sociala.