Atragerea de fonduri – cooperare sau competiție

Motto

Singurul lucru care va mântui omenirea este cooperarea.
(Bertrand Russel, filozof)

O dublă condiționare

Ca persoane suntem, încă din fragedă copilărie, supuși unei duble condiționări: Pe de-o parte suntem învățați să cooperăm, iar valorile și beneficiile cooperării ne sunt ilustrate cu exemple istorice, sociologice, psihologice și chiar religioase. Ce mai, dacă nu cooperăm, nu suntem oameni!

De celalată parte însă, suntem învățați despre valorile și beneficiile competiției. De la concursul de alergare din clasele primare, orele de biologie de clasa a XI-a și până la cursurile de istoria economiei de la facultate.

O să lăsăm pe seama sociologilor, antropologilor și psihologilor să comenteze efectele acestei duble condiționări…

… fiindcă pe noi ne interesează atragerea de fonduri!

Competiția

…care din păcate este supusă aceleiași duble condiționări! Care ONG-ist nu a fost la cursuri și seminarii dedicate cooperării și parteneriatului? Cine nu se laudă cu parteneriatele pe care le-a format sau din care face parte? Cine nu a aplicat pe o linie de finanțare care își dorea să promoveze parteneriatul?

Spre deosebire de sfera individuală, unde competiția este bine promovată, în sfera nonprofit, ea este aproape demonizată. Spre deosebire de sectorul de afaceri, noi nu facem o analiza a competiției atunci când ne începem activitatea sau când lansăm un nou serviciu. Organizațiile care fac cam tot ce facem și noi se numesc ’colegi’ sau ’parteneri potențiali’.

În biologie sunt definite mai multe tipuri de competitie, cea ’intraspecifică’, sau cum vedem pe Animal Planet, cea între doi lei, pentru o halcă de zebră sau pentru o leoaică ochioasă.

Competiția ’interspecifică’ își are analogia zoologică în cea între ghepard (mâncător de antilope în savană) și leu (tot mâncător de antilope în aceiași savană).

O să vă las pe voi  să identificați paralelele cu lumea organizațiilor nonprofit.

Resursele financiare ale companiilor, cetățenilor, finanțatorilor instituționali,  atenția mass media, spațiile gratuite în mass media, sedii oferite de primării, resurse umane calificate, ieftine și motivate, atenția și cooperarea autorităților, iată doar câteva motive pentru a arunca în jur priviri ceva mai puțin binevoitoare.

Să vedem mai întâi de ce cooperarea, parteneriatul și colaborarea nu reprezintă un panaceu universal :

Bariera resurselor

Cooperarea costă, atât timp cât și bani, iar nouă ne lipsesc amândouă. Sunt sigur că vă aminitiți de întâlniri ineficiente, de bani cheltuiți pe trenuri sau avioane, emailuri la care trebuie să răspundeți. Uneori poate ar fi fost mai bine ca aceste resurse să fie dirijate în alte direcții.

Nepotrivirea de caracter

Uneori, când intri într-un parteneriat nu poți să îți alegi partenerul. Fie că parteneriatul este impus de o autoritate publică sau un finanțator, fie ca sunteți într-o coaliție care reunește multe organizații, este posibil să nu fiți încântat de toți cei prezenți la masă. Acest lucru se poate întâmpla din cauza diferențelor de abordare sau valori, din cauza unor ineficiențe percepute sau din orice alte motive. Această situație va îngreuna comunicarea și va crește reursele necesare pentru a o menține la un nivel acceptabil.

Cel mai mic numitor comun

De multe ori, calitatea serviciilor oferite în cadrul unui parteneriat este redusă la calitatea oferită de cel mai slab partener. Același lucru se va întâmpla și cu viteza de reacție. Și mai grav este că valoare asociată unui parteneriat este dată tot de cel mai slab membru.

Cele de mai sus nu argumentează pentru renunțarea la cooperare și parteneriate. Nu înseamnă că ele nu pot fi extrem de valoroase. Înseamnă doar că ele trebuie analizate și identificat dacă sunt utile pentru beneficiarii noștri, pentru organizația noastră și pentru domeniul de activitate.

În viziunea lui La Piana și Hayes există câteva situații în care cooperarea nu este neapărat cea mai bună soluție:

Atunci când resursele care ar fi suficiente pentru o organziație sunt divizate de dragul cooperării între mai multe organizații. Costurile suplimentare care rezultă nu sunt acoperite. Practic, fiecare organizație primește mai puțin decât ar avea nevoie în mod normal.

Atunci când unii parteneri nu sunt capabili să ducă la bun sfârșit cele asumate sau nu pot face acest lucru la calitatea dorită. Impactul negativ va fi resimțit de toți partenerii, indiferent dacă unii ar fi putut duce la bun sfârșit cele asumate în bune condiții. Succesul este suficient de greu de împărțit… de eșec ce să mai vorbim.

Cred că este cazul ca și organizațiile nonprofit să înceapă să facă în mod conștient ochi dulci ideii de competiție. Ea este foarte firească mai ales atunci când ne gândim la beneficiarii noștri, oricine ar fi ei: au nevoie să primească pe termen lung cele mai bune servicii. Misiunea noastră se referă la binele beneficiarilor sau al clienților organizației. Dacă putem reliza acest lucru în cooperare foarte bine, dacă nu o competiție realizată pe baze constructive și etice poate fi benefică.

Iată câteva din principiile competiției în sectorul nonprofit după La Piana și Hayes:

Competiția constructivă este bună pentru toata lumea. Dacă oferiți programe de înaltă calitate care abordează o nevoie reală competiția va duce la evidențierea rezultatelor, ceea ce va duce la ridicarea ștachetei pentru întregul domeniu.

Suntem atât de puternici, pe cât este cea mai slabă verigă. Nu folsoește nimănui când o organizație slabă utilizează resursele disponibile. Ineficiența și eșecul, fie și pe termen lung, vor deveni la un moment dat vizibile

Darwin în acțiune: dacă lucrați într-o organziație cu rezultate bune, atunci de dragul beneficiarilor trebuie să atrageți resursele necesare. Într-un context în care resursele nu sunt infinite, este firesc ca unele din organizații să piardă lupta pentru resurse și să dispară).

Pentru a începe să creionăm o imagine realistă a competiției pentru resurse în sectorul non-profit mai trebuie să înțelegem un lucru. De multe ori, goana după resurse nu este un joc cu suma zero. Cu alte cuvinte, nu întotdeauna pentru ca cineva să căștige, altcineva trebuie să piardă!

În unele țări, competiția pentru resurse în sectorul non-profit nu se realizează prin dipariția unei organziații. Acest lucru nu este în favoarea beneficiarilor, fiindcă ei ar fi privați de un serviciu, fie el și mai slab calitativ. Una din soluțiile identificate vine din lumea afacerilor: fuziunile și achizițiile dintre organizații nonprofit au devenit în unele țări europene un fenomen obișnuit care poate avea rezultate benefice la nivelul serviciilor oferite.

De obicei, numele lui Darwin este asociat cu o competiție dură, crudă, cu termeni de selecție naturală sau supraviețuirea celui mai apt. De asemenea, suntem obișnuiți să ne gândim la competiție ca la o luptă cu cineva din afara grupului nostru (interspecific) sau din grupul nostru (intraspecific). Cu toate acestea, cel mai puternic competitor al organizației suntem noi, cu ineficiențele, ignoranțele și orgoliile noastre.

Cred că adevăratul motto al acestui articol ar putea sa fie:

Nu supraviețuiește cel mai puternic, nici cel mai inteligent. Acela care este cel mai adaptabil, acela supraviețuiește.
Charles Darwin